"Cine crede se botează şi va fi mâtuit, iar cine nu, osândit!"

Mi-a răsunat în minte acest pasaj din Biblie, şi nu aveam altă teamă decât aceea că nu voi reuşi să realizez acest deziderat al Sfintei Scripturi.

După ce-am făcut botezul nou testamental, la timpul hotărât de Tatăl Ceresc, care m-a scos din lumea de păcat, am simţit o bucurie deplină!
Am fost nespus de bucuroasă, că am făcut acest ritual, pe care îl făcuseră şi părinţii mei, la vârsta matură, când poţi lua o decizie în cunoştinţă de cauză, dacă vrei să fii conform Bibliei. Altfel, poţi face ce vrei şi când vrei. Eu doream să fiu în regulă cu Dumnezeu, în această privinţă.
De mică, mă rugam, zilnic, la Doamne, Doamne, să nu mă lase să mor nepocăită. Aşa ştiu că se procedează, mai nou, şi în Israel. Preoţii ortodoxi îi botează pe oameni, la maturitate, în apa Iordanului, la fel cum a făcut Ioan Botezătorul cu Hristos, când Mântuitorul a avut o vârstă matură.

Atât de puţin le trebuie oamenilor ca să fie mântuiţi!
Unii nu o fac pentru a nu intra în contradicţie cu familia.
Alţii, chiar pe patul de moarte, amână întâlnirea cu Salvatorul pentru a fi îngropaţi cu fast de către cei dragi. A fost şi cazul unei cunoştinţe de-a mele care se ruga mereu, fiind în grea suferinţă, dar nu a avut puterea să facă pasul decisiv-botezul- spre a fi mâtuită.

Mă doare să ştiu că atât de puţini oameni folosesc şansa de-a fi mântuiţi, şi aleargă la fel de fel de ritualuri, îndurând frig, foame, îmbulzeli, şi nu văd că Hristos este la un pas de ei, spre a-i salva din lumea de păcat!